Şi ce a zis ţiganca

Nu există oameni. Nu există bine sau rău. Doar ce stă scris. Destin. Soartă. Şi cine scrie? Până când? Şi totuşi există anotimpuri. Există tipare. Există cicluri. Păsările nu-şi uită zborul. Vrei să găseşti o noimă? Nu o căuta aici.

Totul ar fi atât de simplu dacă am crede în “ce ne e scris”. Eliberator, chiar. Chiar? Ce devine ieri… azi…? Cine mai eşti? Mai contează? Mai vrei… mâine? Nu te simţi mutilat?

Unii mi-ar reproşa că e cam târziu pentru astfel de “meditaţii”. Până acum ar fi trebuit să ştiu. Şi să mă hotărăsc. Zâmbesc.

Zâmbesc pentru că, tocmai Acum, mă preocupă cu adevărat “determinismul”. Tocmai Acum când mi-am decis singură întoarcerea. Tocmai Acum când mi-am apucat viaţa de guler şi am smuls-o fără milă sau urmă de regret. Şi am făcut… dreapta. Nu mă uit înapoi. Nu văd înainte. Sunt aici. Acum. Atâta ştiu. Atâta am.

…Şi ce a zis ţiganca.

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.