E vreme de tăcut

03 Aug 2011 2 Comments

by Inorogul in Manife-stări

Pentru că e vreme de trăit. Păstrăm în melancolie scrisul, şi el câteodată, un alt fel de tăcere. Nimic nu se pierde, totul se… schimbă.

Ajustăm acorduri, regizăm epi…loguri si decidem: Acţiune! Cum să povesteşti când nici lacrima nu are timp să se usuce şi te trezeşti râzând ca un copil la şuviţa sorbită? Când? Şi-apoi… şi fericirea asta costă timp! Sunt păsări de prins, soare de gâlgâit, valuri de mers si atâta vară de iubit. Nu mă căuta.

Cu gândul la Moldova, ieri era să strivesc o şopârliţă. Cam aşa şi cu inima. Era frumoasă, mică şi verde. Am ridicat-o grijuliu. Am zâmbit şi aş putea jura că şi ea a făcut la fel. Apoi am adormit împreună în iarba umedă de noapte. Mirosea a albastru de Voroneţ şi se auzeau copite de cai voluptoşi în depărtare. Ca de fiecare dată, te aştept în trezire. Să te cuprind cu mâna stângă. Iar zâmbesc. Tresari şi…mmmm

O altă vreme de tăcut. Ar fi absurd dimpotrivă!

De ajuns.

p.s.: Cam asta e!