Cronica Diavolului
23 Oct 2011 Leave a Comment
Locuiesc sub Dumnezeu. Cu un etaj mai jos.
În timpul liber sunt un om simplu. Aproape sărac. Fumez şi fac haz de necaz. Al altuia. Tuşesc mult, se înţelege… cu multe înţelesuri. Azi am ales să fiu femeie. Nu gătesc, nu cos, nu calc. Spăl doar: lumea de păcate. Ei dau vina pe mine şi redevin nepătaţi. Ca la confesiune. Atât de simplu. 3 Ave Marii şi lumea e salvată. Apoi nasc încă o sută prin păcatul originar. Miros dumnezeiesc a lapte, măr şi moarte.
O zi obişnuită. Nimic incisiv. Sunt cuminte. Mă pieptăn agale, înşirând în gând strategiile de marketing folosite în timpul săptămânii. Oferte, campanii… SSDD. Şi toate funcţionează. La fel. De când lumea. Apoi apăs butonul liftului. Azi am şedinţă de vânzări cu Şeful. Doamne, ce plictiseală…! Pe toţi sfinţii, arhanghelii, heruvimii lui… Sunt tânăr, Doamne…
Doamne, ce-ai mai îmbătrânit! Iar eu sunt încă atât de tânăr şi frumos… O duci rău? Taci, Doamne? Te-am supărat? Ştii că nu cer iertare, ştii că nu-ţi cer un cer. Ştii că-s sătul. Dar, Doamne… Nu te-ai săturat şi tu? Hai, Doamne, să fim Femeie pentru o zi! Hai, Doamne, să uiţi de tine, de mine şi să fii ce-ai mai fost…
Eu şi cu tine, Doamne… Să fim Femeie la un loc. Ce nebunie ar mai fi! Ce marketing, Doamne! Gândeşte-te doar! Îţi dau inima ei şi-mi laşi mie mintea, Doamne!
Cum ne-ar mai sta la un loc! Ca la început.
Plec, Doamne. Mă mut în Femeie. Mă găseşti la… mezanin. Te aştept.
Ascultă. Ascultă… -mă.
