Autopilot Crash Test

Stop! First hit PLAY

DUMINICA. Obsesia

-cioburi, firimituri, praf!

-fixuri, lipsuri, tradare!

-nu te inteleg

-nu imi pasa

-esti un copil

-care scoate limba la tine hahahahahahahahahaha

blablablablablabla, un alt fel de ala bala portocala. nu mai stiu continuarea. S-A TERMINAT.

LUNI. Alergia

bine ai revenit… pata, pete, maini, picioare. amintindu-mi de tot. marea, rochia rosie, masina de scris, ceara, tramvaiul. stiu, o, cum va stiu! pe de rost inapoi!

vasul de lut, strada, accidentul, tavanul, femeia, Ana!, palma, camera, molia, umbra… Fuuuuuuuuuuuuuck!

pete. peste tot. din nou. rosii. ma ard. injectii. ma inteapa. din nou.

MARTI. Insomnia

“scrie!” numai asa. poti. scrie. despre ce? iau doua vasle si incep. apa. o iubesc. nu ma tem. vaslesc prin ea. e neagra. ma cheama. barca. de ea ma tem. e ceea ce ne desparte. nu o iau de la inceput. o iau de unde am ramas. username. mail. parola. esti aici!

e dimineata. ridica-te. arunca-te in mare! ai reusit.

MIERCURI. Betia

pete, pahare. nu le amesteca. si radem. asa cum nu am mai facut-o de mult… copiii se joaca. si rad. e bine. te cheama si tu raspunzi. te joci din nou. nu ai uitat. cap ou pas cap?!?! va fi bine. nimic nu te atinge. nici frigul. e vara. e iunie. e tot ce ti-ai dorit vreodata. si sampanie. pahare, pete.

JOI. Migrena

ce bine. imi anuleaza toate gandurile. durerea suprema. durere si simt ca sunt vie. nu, crede-ma nu stii cum este… doar sunt regina lor. pastilele sunt inutile. remediul: te apropii de zid. lovesti incet. inca o data. mai tare. inca o data. mai tare! un alt fel de durere este o placere… iti cuprinzi parul in maini. si tragi. tare, mai tare. un alt fel de durere… deja plutesti. acopera oglinda! inchide lumina. aseaza-te la pian. poti. fa-o! si canti. si doare. si canti. si plangi. si doare. un alt fel de durere… tador. una. doua. trei. nu mai numara. mai e putin. poti! rezista. mai respiri? primul gand. simti o palma mica pe frunte. e rece. e bine… simti gust de sare pe buze. deschizi ochii. poti. clipesti. tavanul. alb. inorogul. ai scapat!

VINERI. Depresia

…curva. ma cheama goala. ma atrage. imi canta. imi recita din fotoliu poezii. stie ca visez ca sunt intr-un vis. imi cunoaste toate secretele. stie ca daca vreau, zbor. stie ca simt tot ce nu e rostit. stie cine, ce, unde, cum si cand, dar mai ales… de ce? si este atat de frumoasa. in fata ei iti pleci genele si spui… “fie ce-o fi!”

SAMBATA. Dezintoxicarea

-ce vrei de ziua ta?

-TOT!

🙂

————————————————————————————————-TEST FAILED

Dianei 😉

13

Ani. S-au scurs… S-au trăit… de la primul blogpost. Noiembrie 2009.

If I knew it all then, would I do it again?

“De ce nu mai scrii?” “Scrie, orice, dar scrie!” “Pictează-mi sufletul, Anna… Cuvintele tale sunt un tablou. Pictează din nou!” “Mi-e dor să te citesc…” Iar eu zâmbeam. Și tăceam.

E greu al dracului… Mă crezi? Ți-e frică acum? Da, ție. …Ție. Cel care mă citeai. Cel care mă simțeai. Ți-e frică?

I’ve been walking through a world gone blind

Ah, e al dracului de greu… Încet încerc să mă adun din gânduri, ce roșu să folosesc, demonii au dispărut, frigul e închis departe. Iar autocorrect-ul nu-mi dă pace. Dar încerc. Lipsesc atâtea. Închid ochii…

Oglinda

Veioza

Țigara

Perdeaua

Masca

Frigul

Liliacul

Vinul

Insomnia

Și…

Sunt Aici. Acolo. Acum. Atunci. Atâtea A-uri… Timpul și locurile încep cu A. Ai observat?

The dream. The nightmare. The reality that nobody noticed

Departe, în adâncuri prea negre, îți recunosc vocea. Mă chemi. Da, știu. A trecut mult și mâinile nu mai știu să cuprindă o mare. Și mă scufund, uitând de mersul pe apă și zborul pe puf de păpădii. Îți urmez vocea și mă scufund. Adânc.

De aș putea să văd prin ochii tăi cum te văd ochii mei… Nu mă cunoști. Nici nu știu dacă ai fost Acolo. Acum. Aici. Atunci.

Ochii sunt dincolo de zid. Sufletul e dincolo de cuvinte. Inorogul e dincolo de luna plină. Iubirea e dincolo de… noi. Eu… Eu sunt dincolo de pleoape.

Tu?

Ultimul Inorog. Noua înființare.

Tot eu. Tot tu. Același corn.

Aștepându-ți minunea înființării, te cuprindem amândoi dincolo de gând, de lume, de suflet. Avem povești de povestit.

Eu ți-am chemat marea, ți-am pregătit o iapă neagră înpintenată, și luna plină.

El ți-a adunat toate sunetele lumii, brațe de cățărat și jocuri cu păpădii.

Te așteaptă toate.

Până atunci… mai e puțin. Până atunci… somn cu fluturi.

Tot eu. Tot tu. Același vis.

Mă recunoști?

 

Cum te cheamă? Noaptea.

 

Am fost un crai. Demult… în urmă cu 6 vieți. Toate 6.

Am purtat războaie. Așa te-am cunoscut prima oară. Încălecat pe un cal alb. Un semnal. Arcașii. Săgeți șuierau în șuvițe. Te-am învins. Te-am luat prizonier. Mândru înaripat.

Am fost la cârma unei corăbii. Capturam sirene pentru a le smulge lacrimi. Aveam comori nebănuite. Tunuri. Înecăcioasă pucioasă mânioasă. Ne reîntâlnim. M-ai capturat. Obraznic pirat.

Am fost magician. Transformam vertebre în aripi și zburam deasupra cuibului de cuci. Mi-ai oferit un argint în schimbul unui vis. Ai adormit. Ți-am deșirat destinul.

Am fost vânător. M-ai atacat. Mâncasei luna și te-am speriat. Bărbat curat necurat, cu ochi de vârcolac, ți-ai amintit de mine. Războaiele purtate, comori capturate. M-ai transformat. Cutreieram împreună păduri, devorând pe rând lună după soare.

Am făcut schimb de învățături în ultimele 2 vieți. Mi-ai fost profesor, ți-am fost tată.

Sunt femeie. Te recunosc. Vino să-ți peticesc destinul!

Dimineața, după sânzâiene…

Chiar dacă am terminat numărătoarea celor 366 de zile frumoase, tulburătoare, pline de vise și alei de demult, locuri cu parfum, castele și palate, mă simt din nou copil.

De fiecare dată când mai adaug un inel verdelui meu, mă simt copil. Dimineața adusă de sânzâiene va fi mereu miraculoasă mie. Este o zi cu totul deosebită. Și este a mea.

Tresalt în aceeași bucurie, minunându-mă de bine-cuvântatele alinturi și alinări. Superbe flori îmi clipesc din coada ochiului. Mă trezesc zâmbind și adulmecând cerul după ploaie. Și caut brațele mamei.

Iubitul mă sărută altfel. Mai dulce, mai suav. Ziua mea este ca noi doi. Veselă, însorită, răcoroasă, imprevizibilă și mai ales… de povestit.

Ziua mea are coloană sonoră, simțuri împlinite, vorbe șoptite, exclamații. Pelicula de sepie a mai umplut o rolă.

O nouă amprentă pe sufletu-mi văratic.

Somebody that I used to know…

…called me the other day and said: “Care for a… talk?” It made me smile. I couldn’t help wonder “And you aaare…?”, although I was silent.

People seem to come in and out of our lives. But they all stay the same after the last exit sign: Just somebody that I used to know.

And maybe now you start to understand my – our – dillema. I’m not British, therefore the weather was out of reach. The chitchat was never my thing. It felt like a KinderSurprise. First second you smile. Next second you throw away the sweetness cover. Couple of seconds later you figure out the surprise. Then?! Nothing. What do you do next? You go on doing whatever you were doing before the surprise hit you. Life goes on undisturbed. Nothing to gain, nothing to lose.

People we used to know, once conquered our mountains. Once they were shells of our pearled hard core. Once they waved on and off our shores on and on and on. Once they pawned our heels’ souls. Once they stormed every single thought.

A simple “how are you” would be… a start. Selfish. An “I missed you” maybe… A lie. A story to tell… Childish. A joke. Stupid. It’s complicated. Too complicated to… mean something. To care a drop. To bother a sea.

People that I used to know, used to know me. People who used to know me, used to know my bright shiny horn, my fairytale, my truth, my all… People who used to know me, used to know the world of unicorns. My world is blue treed and purple grassed. Remember? Probably not. Otherwise…

“Please don’t call me anymore. We’re just somebody that we used to know.”

Cronica Diavolului

Locuiesc sub Dumnezeu. Cu un etaj mai jos.

În timpul liber sunt un om simplu. Aproape sărac. Fumez şi fac haz de necaz. Al altuia. Tuşesc mult, se înţelege… cu multe înţelesuri. Azi am ales să fiu femeie. Nu gătesc, nu cos, nu calc. Spăl doar: lumea de păcate. Ei dau vina pe mine şi redevin nepătaţi. Ca la confesiune. Atât de simplu. 3 Ave Marii şi lumea e salvată. Apoi nasc încă o sută prin păcatul originar. Miros dumnezeiesc a lapte, măr şi moarte.

O zi obişnuită. Nimic incisiv. Sunt cuminte. Mă pieptăn agale, înşirând în gând strategiile de marketing folosite în timpul săptămânii. Oferte, campanii… SSDD. Şi toate funcţionează. La fel. De când lumea. Apoi apăs butonul liftului. Azi am şedinţă de vânzări cu Şeful. Doamne, ce plictiseală…! Pe toţi sfinţii, arhanghelii, heruvimii lui… Sunt tânăr, Doamne…

Doamne, ce-ai mai îmbătrânit! Iar eu sunt încă atât de tânăr şi frumos… O duci rău? Taci, Doamne? Te-am supărat? Ştii că nu cer iertare, ştii că nu-ţi cer un cer. Ştii că-s sătul. Dar, Doamne… Nu te-ai săturat şi tu? Hai, Doamne, să fim Femeie pentru o zi! Hai, Doamne, să uiţi de tine, de mine şi să fii ce-ai mai fost…

Eu şi cu tine, Doamne… Să fim Femeie la un loc. Ce nebunie ar mai fi! Ce marketing, Doamne! Gândeşte-te doar! Îţi dau inima ei şi-mi laşi mie mintea, Doamne!

Cum ne-ar mai sta la un loc! Ca la început.

Plec, Doamne. Mă mut în Femeie. Mă găseşti la… mezanin. Te aştept.

Ascultă. Ascultă… -mă.